Primul plan de dezvoltare, de la 0 la 3 ani (“embrionul psihic”), este planul în care se dobândesc caracteristicile sociale și culturale. Copilul are nevoie acum de realitate mai mult decât oricând, pentru că nu are cum să înțeleaga lumea în care trăiește dacă nu are de-a face cu fapte reale, adevărate.

Pe parcursul întregului acest prim-plan, copilul învață prin intermediul simțurilor lui, de aceea Maria Montessori l-a numit "explorator senzorial". Astfel, ceea ce el va explora trebuie să aibă baze reale, pentru că el nu are destulă informație pentru a putea discerne între ceea ce este real și ceea ce ține de fantezie. Are nevoie de realitate pentru că acum copilul se construiește pe sine.



Fiecare copil se naste cu 100 de miliarde de neuroni, așadar în această perioadă el își creează tot ceea ce este specific ființei umane din mediul cultural și social din care provine. Spre exemplu, el învață cum să se miște, cum să vorbească, regulile de politețe, simțul umorului etc.

Nu noi suntem cei care îi învață pe copii cum să fie ființe umane, ci ei vin pe această lume cu tot ce au nevoie. Ceea ce putem noi să facem este să modelăm și să creăm un mediu în care copilul să poată fi activ. Felul în care copilul învață este deosebit de procesul clasic de învățare, astfel încât este important să aibă cel mai bun mediu în care să se poată desfășura, să i se ofere experiențe reale și active.

În afară de perioada exploratorilor senzoriali, mai putem vorbi tot acum despre perioada lui “ce”, întrebarea pe care o pune constant fiind “ce este aceasta?”. Copilul are nevoie acum să afle numele oricărui obiect, să știe toate cuvintele posibile. Dacă ia o portocală, dorește să vadă cum arată, cum se simte, cum miroase, cum se numește etc.

O altă caracteristică importantă a acestui prim plan este că toți copiii dețin ceea ce Maria Montessori denumește mintea absorbantă. Vorbim tot acum despre încarnare, proces prin care creierul este deschis, gata să preia experiențe și informații nelimitate, prin care se creează câmpuri neuronale permanente, care rămân impregnate toată viața.

Creierul copilului poate absorbi orice fel de informație primește, are nevoie doar de puțină repetiție. Un bun exemplu în acest sens este învățarea limbii – copilul asimilează limba maternă pentru simplul fapt că i se vorbește în această limbă; mai târziu când dorește să învețe o limbă străină, procesul este mai dificil și informațiile se stochează în altă parte a creierului.

Un aspect important al minții absorbante este acela că ea este lipsită de judecată, nu poate să discearnă între ce e bine și ce e greșit. Copiii cred tot ce le spun oamenii mari care îi înconjoară, ei nu sunt capabili să își dea seama dacă sunt mințiți sau nu. Putem observa că, în calitate de adulți, reușim să ne concentrăm doar pe anumite părți ale unei experiențe, în timp ce copilul ia experiența respectivă pe de-a-ntregul.

Între 0-3 ani, mintea absorbantă lucrează în mod neconștient – Maria Montessori numește acum copilul "creator neconștient", prin aceasta dorind să arate că acum copilul nu este conștient de faptul că învață. Se află în procesul de creare al unei ființe umane, dar el nu înțelege că face acest lucru. De aceea, în această perioadă nu are rost să se deschidă un subiect de dezbatere, de argumentare sau explicații cu copilul, pentru că acesta nu poate încă conștientiza. El urmează o menire mai înaltă, ce se ridică deasupra a orice am încerca noi să facem. 

Copilul deține tot ceea ce îl face să fie fericit, să îl lăsăm să fie așa, să se manifeste forța lui interioară, doar așa obține pacea și fericirea (altfel apar devieri). Trebuie să avem această rutină care îl ajută să se relaxeze și să își creeze puncte de reper care îl fac să se simtă în siguranță, reușind astfel să se bucure de viață. La această vârstă copilul nu înțelege încă noțiunea de timp, dar înțelege în schimb noțiunea de secvențialitate.

Munca unui copil de până la 3 ani este propria lui construcție, pentru că are nevoie să își dezvolte mișcarea, mișcările mâinii (“mâna este instrumentul inteligenței”), și independența de funcționare - să nu aibă nevoie de adult – când încep să facă singuri lucruri este important pentru ei. Maria Montessori spune să nu oferim ochiului mai mult decât oferim mâinii. Să oferim în această perioadă interacțiune cu materiale bazate pe realitate.